6 octombrie 2007

Au inceput cu knights of cydonia. Eram sigura. Cea mai potrivita melodie pentru un intro. Mai departe nu stiu in ce ordine au urmat. O ora si jumatate de euforie, a fost ceva splendid. Dupa aproximativ o ora au plecat dupa scena. Fara sa cante plug in baby. Lumea cerea bis. In tribune oamenii bateau cu picioarele asa de tare, incat aveai impresia ca trece o armata de cavaleri in armura. Imi dadeau lacrimie, zbieram cu toate fortele, ma intorceam la anca si aruncam privi deznadajduite, iar ea imi spunea “hai zbiara acolo ca trebuie sa se intoarca! trebuie sa cante plug in baby!”. Si s-au intors. Si au cantat. Am tacut, am vrut sa ascult. Fiorii imi cuprindeau tot corpul si nu m-am mai putut abtine. Am inceput sa cant, sa cant din toata inima. Te iubesc, matt, dar nu e o dragoste dintr-aceea pacatoasa. E o dragoste pentru arta pe care o face, ceva pretios. As sta toata ziua sa-l privesc cum transforma chitara, cu mainile lui frumoase, intr-o simfonie si sa-i ascult minunatul glas perfect in totalitate. Mai vreau….

(lina)